New life, new city, new job…or not.

Principiul existentei unui drept la o durata rezonabila a fost clar afirmat de CEDO in decizia Pelissier et Sassi contre France . Nu este cea mai veche decizie in acest sens, dar este decizia care confirma intr-un mod clar existenta acestui principiu. Pentru a verifica rezonabilitatea duratei unui proces CEDO recurge la o analiza in doua etape. Intai este calculata durata de timp scursa intre primul act de procedura (actul introducti de instanta) si decizia interna irevocabila. Apoi Curtea europeana  analizeaza durata procedurii in functie de cauza, de circumstantele cauzei si de actele de procedura realizate in aceasta perioada. Mai exact curtea verifica : complexiatatea cauzei, comportamentul reclamantului si comportamentul autoritatilor judiciare. Apoi se pronunta asupra caracterului rezonabil sau nu al procesului.

Important de inteles este faptul ca rezonabilul variaza de la un proces la altul si este dictat de circumstantele cauzei. O durata de 9 ani poate fi considerata rezonabila intr-un proces si exagerata in altul, in functie de circumstantele cauzei.

Toti suntem constienti de diferentele dintre sistemul common law si civil law. Cu toate acestea ne este foarte greu sa gasim modalitati de a rezuma intr-o fraza diferenta dintre juristi continental europeni si juristii britanici.
Totusi fraza pe care o cautam ,la fel ca majoritatea studentilor de la drept care incearca sa inteleaga diferentele dintre cele doua sisteme am gasit-o…in cadrul unui curs de drept englez al profesoarei Ruth Sefton-Green.
Daca pentru englezi principiul este : UBI REMEDIUM IBI IUS adica ACOLO UNDE EXISTA REMEDIU EXISTA SI UN DREPT , pentru tarile civiliste principiul este UBI IUS IBI REMEDIUM adica ACOLO UNDE EXISTA UN DREPT EXISTA SI UN REMEDIU.

Doar 1% din apa planetei noastre poate fi consumata de oameni.
Peste 1 miliard de persoane nu au acces la apa potabila.
Aproape 2 milioane de persoane mor anual de boli generate de lipsa de apa.
20% din apele de pe teritoriul Uniunii Europene sunt amenintate de poluare.
Peste 2 miliarde de persoane nu dispun de instalatii sanitare de baza.
60% din orasele europene isi supraexploateaza resursele de apa subterana.
Din 1985 suprafetele irigate au crescut cu 20%.
Numarul zonelor afectate de seceta a crescut in ultimii 30 de ani tot cu 20%.
Una dintre cele mai mari secete , care a avut loc in 2003, a afectat 100 de milioane de persoane si un sfert din teritoriul Europei.
In total secetele din ultimi 30 de ani au costat 100 de miliarde de euro.
Cantitatea minima de care un om are nevoie zilnic este de 20 de litri. In multe regiuni ale globului aceasta cantitate nu poate fi asigurata in timp ce un european utilizeaza 200 de litri pe zi, iar un nord american 600 de litri.

Acestea sunt cifrele unor statistici care au determinat Uniunea Europeana sa actioneze in domeniul apei.

Mi-au placut la Bruxelles 3 lucruri : berea, ciocolata si implicarea Uniunii Europene in salvarea unei importante bogatii a continentului nostru : apa. In rest cel de-al doilea centru diplomatic al lumii (dupa New York) e interesant si doar atat. Revin cu detalii despre politica UE in domeniul apei.